::: Diosofie: Despre conditiile iluminarii interioare :::

Ezoteric /Diosofie

TRATAT (CURS) DE DIOZOFIE

DESPRE CONDITIILE ILUMINÃRII INTERIOARE

PARTEA ÎNTÂI

                    Orice om este posesorul unor capacitati latente, prin dezvoltarea cãrora poate obtine informatii privind lumea invizibilã, cea a spiritelor.
                    Aceastã lume (invizibilã) este la fel de realã ca si lumea pe care o putem observa cu ochii nostrii fizici.
                    Întrebarea este cum sã începem dezvoltarea capacitãtilor latente aflate în noi, pentru a percepe acesta lume?

Meditatia zilnicã pe marginea urmãtoarelor conditii ne va conduce la dezvoltarea capacitatilor în cauzã.
Nu este de ajuns doar sã meditezi asupra acestor conditii, e nevoie si de strãduintã pentru a le realiza si aplica în viata de zi cu zi. În mãsura în care vom reusi sã ni le însusim si sã trãim în functie de ele, în aceeasi masurã se vor dezvolta în noi aceste capacitãti latente si se vor deschide în fata ochilor nostrii lumile mai înalte, spirituale.

Conditiile sunt:

1.         Respectul fatã de orice fiintã, fapt si situatie.
  Sã vedem -doar- binele în oricine si în orice, stiind cã orice atitudine criticã ne indepãrteazã de scopul propus, asa cum respectul neconditionat ne apropie de acesta.
  Respectul acesta trebuie sã stãpaneascã gãndurile noastre. Astfel se va deschide ochiul sufletului si vom fi capabili sa vedem lucruri pe care înainte nu le percepeam, nu le vedeam.
  Oamenii, semenii nostrii ne vor apãrea într-o altã luminã decât pânã atunci. Respectul si iubirea neconditionatã sunt hrana necesarã pentru a dobândi un suflet sãnãtos, puternic si oferã posibilitatea dezvoltãrii organelor de simt, a analizatorilor responsabili de clarvedere si clarauditie.

2. Sã ne strãduim încet-încet sã iesim de sub influenta evenimentelor si întâmplãrilor din lumea înconjurãtoare. Sã începem sã avem o viatã interioarã din ce în ce mai activã.
Sã nu ne detasãm total de lumea exterioarã, dar influentele exterioare sã vinã pe fondul unei puternice coordonari a vietii noastre interioare. Sã existe un echilibru în ceea ce priveste influentele exterioare asupra noastrã. Sã încercãm sã ne sustragem din calea unei influentãri exterioare permanente si sã ne pãstrãm echilibrul între aceste influente.

3. Pe lãnga toate preocupãrile, gãndurile, problemele noastre, sã ne rezervãm în fiecare zi câteva minute pentru a rememora în fata ochilor sufletului, toate întamplãrile trãite si toate informatiile pe care lumea exterioarã ni le-a furnizat în decursul zilei.

4.        Sã ne dirijãm astfel cuvintele si actiunile noaste încãt sã nu ne amestecãm, si sã nu influentãm pe nimeni împotriva vointei sale. O lãmurire, un sfat, o îndrumare sau recomandare putem da în cazul când ne este solicitatã, dar sã nu încercãm sã ne impunem punctul nostru de vedere, sã constrângem pe cineva, chiar dacã avem convingerea cã respectivul greseste.
  Nu este treaba noastrã sã judecãm ceea ce face, spune sau crede cineva. Trebuie sã învãtãm sã-l lãsãm în pace; are dreptul sã gãndeascã, sã facã sau sã spunã orice pânã în momentul în care -poate- va ajunge în contradictie cu altcineva.
  Si noi ne rezervãm si ne arogãm dreptul de a gãndi, spune sau face tot ceea ce credem de cuviintã, asa cã aceeasi libertate trebuie sã i-o acordãm si altuia, iar dacã trãieste cu acest drept, noi nu -mai- suntem în mãsurã sã o comentãm.
  Dacã pãrerea noastrã personalã este cã persoana respectivã greseste, îi putem atrage atentia în mod discret, între patru ochi, dar în nici un caz sã nu bârfim cu altii pe marginea acestui subiect.
  Dacã observãm agresiuni manifestate asupra copiilor sau animalelor avem datoria sã intervenim.
  Dacã ni s-a încredintat educatia cuiva, datoria noastrã este sã-i atragem atentia cu blândete asupra greselilor sale.
  În afara acestor situatii este mai bine sã ne vedem de treburile noastre.

5. Sã ne strãduim sã creem în noi -în interiorul nostru- momente de pace si liniste interioarã, iar în aceste momente sã învãtãm sã deosebim esentialul de neesential.
Sã ne pãstram fermi, hotãrâti în lucrurile esentiale dar/si sã lãsãm de la noi în cele neesentiale.

6. Sã cãutam cu seriozitate si exigentã momentele de liniste interioarã pentru cã numai asa vor fi ele fructuoase. Pe cât este de simplu, pe atât este de serios sã ne realizãm aceste momente.

7. Este nevoie ca în fiecare zi – mãcar 5 minute – sã ne indepãrtam de problemele zilei, de problemele cotidiene si sã ne ocupãm -si- de altceva, de ceva spiritual.
Cel care-si va utiliza corect aceste minute zilnice, va observa cã ele oferã puterea si forta pentru rezolvarea sarcinilor cotidiene.

8. Dacã am luat o hotarâre, singurul lucru care ne poate abate de la "drumul" propus este constientizarea faptului ca "drumul" ales este gresit; nimic altceva nu este voie sã ne opreascã. Orice hotãrâre înseamnã fortã si chiar dacã aceastã forta nu ne aduce succesul imediat si chiar acolo unde am utilizat-o, totusi ea îsi face efectul în felul ei.

9. Trebuie sã simtim multumire pentru orice devine parte a clasei noastre de evolutie. Cel care nu se poate dãrui acestui gând de multumire, acela nu va putea sã-si dezvolte iubirea generalã necesarã atingerii unei cunoasteri spirituale mai înalte.

10. Sã nu obligãm mediul nostru înconjurãtor sã accepte ceea ce nu-l intereseazã; dar în caz de nevoie putem face lucruri care -eventual- nu sunt apreciate (si recunoscute) de cãtre mediul nostru.

11.       Pânã nu credem în faptul cã lumea noastrã interioarã are importantã pentru lumea exterioarã, pânã atunci înseamnã cã nu suntem pregãtiti pentru o scolarizare spiritualã.
  Atunci credem cu tãrie în importanta lumii noastre interioare, când "lucrãm" pe sufletul nostru ca si cum acesta ar fi o realitate, ca orice altceva din exterior. Doar atunci suntem pe drumul cel bun.
  Trebuie sã gãsim o cale de mijloc între conditiile impuse de lumea exterioarã si cea interioarã în ceea ce priveste comportamentul nostru. Trebuie sã fim constienti de faptul cã suntem un membru al întregii omeniri si cã suntem responsabili de tot ceea ce se întamplã în jurul nostru, atât în cazul în care impulsurile pentru actiune -ne- vin din exterior, cât si în cazul în care acestea se aflã în interiorul nostru.
  Sã cântãrim întotdeauna ce efecte va avea comportamentul nostru.

12. Sã ne strãduim ca sã trãim în armonie cu trupul, sufletul si spiritul. Sã nu grãbim nimic, dar nici lenesi sã nu fim.
Sã ne hrãnim trupul, sufletul si spiritul, astfel încât viata nostrã sã fie sãnãtoasã si armonioasã.

13.       Omul trebuie sã-si observe capacitãtile si împrejurãrile, si sã se comporte în cunostintã de sine în functie de acestea. Sã nu încerce sã facã ceva ce-i depãseste puterile, dar nici sã nu pãsuiascã ceva ce ar putea face.
  Sã-si propunã întotdeauna scopuri despre care sã creadã cã le poate realiza si care servesc atât interesul personal cât si cel al intregii omeniri. Sã incerce întai sã-si înteleagã sarcinile si îndatoririle, si sã se straduiasca sa se ridice deasupra vietii de zi cu zi.
  Sã se strãduiascã astfel ca indatoririle trupesti, sufletesti si spirituale zilnice, sã si le îndeplineascã din ce în ce mai bine.

14. Nimic nu trebuie sã treacã prin viata noastrã fãrã urmã – nici mãcar rãul-; din orice sã (ex)tragem concluzii folositoare. Comportamentele incorecte si gresite îl impulsioneazã pe om ca altã datã sã le realizeze corect.
Sã observãm si comportamentele altora tot din aceleasi ratiuni si sã încercãm sã învãtãm din ele. Sã nu actionãm si sã nu facem nimic pânã când nu confruntãm trãirile avute cu problema curentã pentru cã acest lucru ne ajutã sã luãm o hotãrâre bunã.

15. Din timp in timp, omul îsi priveste pentru o clipã lumea interioarã.
Se adânceste în sine, povesteste cu sine insusi, îsi creazã principii de viatã pe care le analizeazã; îsi parcurge cunostintele în mod constiincios; îsi cântãreste îndatoririle si se asigurã de existenta unor continuturi si scopuri în viatã.

16.       Iubirea adevãrului.
  Gândurile, sentimentele, vorbele, faptele care nu corespund adevãrului sunt obstacole în calea dezvoltãrii centrelor energetice. Iubirea adevãrului, sinceritatea, corectitudinea, cinstea sunt forte creatoare. Minciuna, prefãcãtoria, ocolirea adevarului sunt forte distructive în ceea ce priveste centri energetici.
  Dacã spun sau gândesc ceva ce nu corespunde cu adevãrul îmi distrug ceva din analizatorul spiritului si sufletului, din organele de simt ale spiritului si al sufletului, chiar daca am fost "mânat"si condus de cele mai bune intentii.
  Exact asa cum, copilul care-si pune mâna în foc, si-o va arde chiar dacã nestiinta sau necunoasterea a fost motorul actiunii sale.

17. Gândirea logicã.
Omul trebuie sã acorde o foarte mare importantã gândirii clare, limpezi. Este important, ca si în vorbire, sã se strãduiascã spre o cât mai mare claritate.

18.       Omul tebuie ca sã-si ordoneze fluxul de gânduri.
  Atentia lui sã fie îndreptatã câtre ordonarea gândurilor, a demersului ideativ. Acesta reprezintã controlul gândirii.
  Gândurile întâmplãtoare, ilogice, fãrã sens, influenteazã negativ forma centrilor energetici.
  Cu cât gãndurile noastre vor urma, -rezulta-, unul din celãlalt, într-o înlãntuire logicã, si cu cât vom ocoli gândurile ilogice, cu atât îsi va recãpãta organul de simt specific forma sa corespunzãtoare.
  Sã nu ne excludem dintr-un mediu înconjurãtor ilogic doar pentru a evolua spiritual, dar sã nici nu ne cultivãm tendinta de a corecta orice este ilogic în mediul nostru.
  Gândurile venite din exterior trebuie sã le orientãm cãtre logicã si trãire în linistea lumii noastre interioare.

19. Este nevoie ca si comportamentul omului sã fie la fel de ordonat ca si gândurile, ca si gândirea lui. Instabilitatea comportamentalã actioneazã negativ asupra centrilor energetici.
Comportamentele sã urmeze logic unul din celãlalt.

20.        Este foarte importantã obtinerea capacitãtii de a fi consecvent si statornic în tot ceea ce faci.
  Sã nu lãsam ca diferite influente sã ne îndepârteze de la telul propus atâta timp cât noi îl vedem pe acesta a fi corect.
  Obstacolele trebuie sã fie doar semnale de alarmã pentru ceva ce trebuie învins.

21.             Sa manifestam incredere si respect fata de orice fiinta si situatie.
  Daca ni se comunica ceva sa nu spunem niciodata: "nu cred aceasta pentru ca nu corespunde parerii mele", ci mai degraba sa fim pregatiti pentru a confrunta parerile noastre cu cele ale altora; a le compara, analiza si in functie de aceasta a actiona.
  Sa fim deschisi la tot ceea ce apare, dar sa avem incredere in eficacitatea lucrului inceput.
  Indoiala trebuie indepartata din suflet. Daca doresc sa obtin ceva atunci trebuie sa si cred in puterea (forta) dorintei mele; atat de tare sa cred incat nici un esec rasunator sa nu ma faca sa-mi pierd credinta, pentru ca aceasta este credinta care poate "muta muntii".

22. E foarte importanta obtinerea echilibrului sufletesc.
Omul trebuie sa sestraduiasca sa-si pastreze acest echilibru sufletesc atat in bucurie cat si in tristete. Trebuie sa se dezvete de pendularea intre bucuria sonora si tristetea de moarte. Atat supararile cat si bucuriile, norocul, succesul, il vor afla pe om inarmat cu echilibrul sufletesc.

23. Importanta meditatiei.
Meditatia asupra actiunilor sau comportamentelor noastre ne conduce la recunoasterea usoara a propriilor capacitati, cat si a fortelor naturii si a potentialitatilor ei ascunse. Va fi vizibila pentru noi aura – in culori a celor din jur si tot ceea ce ne inconjoara, dandu-ne astfel informatii despre caracteristicile lor spirituale si sufletesti.

24. Sa ne straduim sa diferentiem realitatea de ireal. Omul trebuie sa obtina capacitatea de a diferentia in gandurile sale realitatea de aparenta, adevarul de minciuna, esentialul de neesential.

25.            Dorinta de libertate; dorul de libertate.
  Sa scapam de obiceiul de a observa totul doar din punctul nostru separat de vedere.
  Granitele inguste ale eu-lui nostru personal, al existentei fizice, ne obliga sa facem acest lucru.
  Dar trebuie sa scapam de aceasta. Daca realizam acest lucru, atunci ne vom elibera de tot ce tine de capacitatile care-si au radacinile exclusiv in fiintarea fizica.

26. Importanta armoniei fata de dizarmonie.
Este important sa nu existe dizarmonie intre experientele (trairile) mai inalte si procesele si efectele vietii de zi cu zi. Sarcinile omului l-au adus aici pe pamant, iar cel care nu doreste sa-si indeplineasca sarcinile, aici pe pamant, ci doreste sa evadeze intr-o alta lume, acela nu-si va realiza scopul real – evolutia , deoarece calea care duce spre lumile mai inalte si cunoasterea acestei cai, strabate pamantul.

27. Sa avem rabdare cu alte fiinte si situatii.
Sa ne straduim sa-i intelegem pe toti si toate, pentru ca orice cale, orice straduinta duce la Dumnezeu. Pentru a ajunge la rabdare trebuie sa scapam de dogme, ipocrizie, de prejudecati si orgoliu (de credinta ca noi suntem cei mai buni, ca nimeni nu e ca noi si nici nu va fi). Sa incercam sa privim punctul de vedere al altuia nu doar din unghiul nostru de vedere ci sa ne punem noi in situatia celuilalt, sa empatizam putin cate putin.

28. Sa ne straduim sa conlucram cu mediul nostru inconjurator.
Sa fim in cautarea acelor lucruri care corespund fortelor si posibilitatilor noastre si ne permit sa convietuim armonios cu mediul nostru inconjurator. Sa ocolim orice ar dezechilibra aceasta armonie si ar crea neliniste sau nesiguranta.

29. Sa ne straduim sa obtinem liniste, pace interioara.
Sa fie nelipsita capacitatea de a observa, in pace, orice situatie a vietii.

vom continua...

- ! -

~ * ~