TRATAT (CURS) DE DIOZOFIE
DESPRE CONDITIILE ILUMINĂRII INTERIOARE
PARTEA ÎNTÂI
Orice om este posesorul unor capacitati latente, prin dezvoltarea cărora poate obtine
informatii privind lumea invizibilă, cea a spiritelor.
Această lume (invizibilă) este la fel de reală ca si lumea pe care o putem observa cu
ochii nostrii fizici.
Întrebarea este cum să începem dezvoltarea capacitătilor latente aflate în noi,
pentru a percepe acesta lume?
Meditatia zilnică pe marginea următoarelor conditii ne va conduce la dezvoltarea
capacitatilor în cauză.
Nu este de ajuns doar să meditezi asupra acestor conditii, e nevoie si de străduintă
pentru a le realiza si aplica în viata de zi cu zi. În măsura în care vom reusi să ni
le însusim si să trăim în functie de ele, în aceeasi masură se vor dezvolta în noi
aceste capacităti latente si se vor deschide în fata ochilor nostrii lumile mai înalte,
spirituale.
Conditiile sunt:
1.
Respectul fată de orice fiintă, fapt si situatie.
Să vedem -doar- binele
în oricine si în orice, stiind că orice atitudine critică ne indepărtează de scopul
propus, asa cum respectul neconditionat ne apropie de acesta.
Respectul acesta
trebuie să stăpanească găndurile noastre. Astfel se va deschide ochiul sufletului si
vom fi capabili sa vedem lucruri pe care înainte nu le percepeam, nu le vedeam.
Oamenii, semenii
nostrii ne vor apărea într-o altă lumină decât până atunci. Respectul si iubirea
neconditionată sunt hrana necesară pentru a dobândi un suflet sănătos, puternic si
oferă posibilitatea dezvoltării organelor de simt, a analizatorilor responsabili de
clarvedere si clarauditie.
2.
Să ne străduim încet-încet să iesim de sub influenta evenimentelor si
întâmplărilor din lumea înconjurătoare. Să începem să avem o viată interioară
din ce în ce mai activă.
Să nu ne detasăm
total de lumea exterioară, dar influentele exterioare să vină pe fondul unei puternice
coordonari a vietii noastre interioare. Să existe un echilibru în ceea ce priveste
influentele exterioare asupra noastră. Să încercăm să ne sustragem din calea unei
influentări exterioare permanente si să ne păstrăm echilibrul între aceste influente.
3.
Pe lănga toate preocupările, găndurile, problemele noastre, să ne rezervăm în
fiecare zi câteva minute pentru a rememora în fata ochilor sufletului, toate
întamplările trăite si toate informatiile pe care lumea exterioară ni le-a furnizat
în decursul zilei.
4.
Să ne dirijăm astfel cuvintele si actiunile noaste încăt să nu ne amestecăm, si să
nu influentăm pe nimeni împotriva vointei sale. O lămurire, un sfat, o îndrumare sau
recomandare putem da în cazul când ne este solicitată, dar să nu încercăm să ne
impunem punctul nostru de vedere, să constrângem pe cineva, chiar dacă avem convingerea
că respectivul greseste.
Nu este treaba noastră
să judecăm ceea ce face, spune sau crede cineva. Trebuie să învătăm să-l lăsăm
în pace; are dreptul să găndească, să facă sau să spună orice până în momentul
în care -poate- va ajunge în contradictie cu altcineva.
Si noi ne rezervăm si
ne arogăm dreptul de a găndi, spune sau face tot ceea ce credem de cuviintă, asa că
aceeasi libertate trebuie să i-o acordăm si altuia, iar dacă trăieste cu acest drept,
noi nu -mai- suntem în măsură să o comentăm.
Dacă părerea noastră
personală este că persoana respectivă greseste, îi putem atrage atentia în mod
discret, între patru ochi, dar în nici un caz să nu bârfim cu altii pe marginea
acestui subiect.
Dacă observăm
agresiuni manifestate asupra copiilor sau animalelor avem datoria să intervenim.
Dacă ni s-a
încredintat educatia cuiva, datoria noastră este să-i atragem atentia cu blândete
asupra greselilor sale.
În afara acestor
situatii este mai bine să ne vedem de treburile noastre.
5.
Să ne străduim să creem în noi -în interiorul nostru- momente de pace si liniste
interioară, iar în aceste momente să învătăm să deosebim esentialul de neesential.
Să ne păstram fermi,
hotărâti în lucrurile esentiale dar/si să lăsăm de la noi în cele neesentiale.
6.
Să căutam cu seriozitate si exigentă momentele de liniste interioară pentru că numai
asa vor fi ele fructuoase. Pe cât este de simplu, pe atât este de serios să ne
realizăm aceste momente.
7.
Este nevoie ca în fiecare zi – măcar 5 minute – să ne indepărtam de
problemele zilei, de problemele cotidiene si să ne ocupăm -si- de altceva, de ceva
spiritual.
Cel care-si va utiliza corect aceste minute zilnice, va observa că ele oferă puterea si
forta pentru rezolvarea sarcinilor cotidiene.
8.
Dacă am luat o hotarâre, singurul lucru care ne poate abate de la "drumul"
propus este constientizarea faptului ca "drumul" ales este gresit; nimic altceva
nu este voie să ne oprească. Orice hotărâre înseamnă fortă si chiar dacă această
forta nu ne aduce succesul imediat si chiar acolo unde am utilizat-o, totusi ea îsi face
efectul în felul ei.
9.
Trebuie să simtim multumire pentru orice devine parte a clasei noastre de evolutie. Cel
care nu se poate dărui acestui gând de multumire, acela nu va putea să-si dezvolte
iubirea generală necesară atingerii unei cunoasteri spirituale mai înalte.
10.
Să
nu obligăm mediul nostru înconjurător să accepte ceea ce nu-l interesează; dar în
caz de nevoie putem face lucruri care -eventual- nu sunt apreciate (si recunoscute) de
către mediul nostru.
11.
Până nu credem în faptul că lumea noastră interioară are importantă pentru lumea
exterioară, până atunci înseamnă că nu suntem pregătiti pentru o scolarizare
spirituală.
Atunci credem cu tărie
în importanta lumii noastre interioare, când "lucrăm" pe sufletul nostru ca
si cum acesta ar fi o realitate, ca orice altceva din exterior. Doar atunci suntem pe
drumul cel bun.
Trebuie să găsim o
cale de mijloc între conditiile impuse de lumea exterioară si cea interioară în ceea
ce priveste comportamentul nostru. Trebuie să fim constienti de faptul că suntem un
membru al întregii omeniri si că suntem responsabili de tot ceea ce se întamplă în
jurul nostru, atât în cazul în care impulsurile pentru actiune -ne- vin din exterior,
cât si în cazul în care acestea se află în interiorul nostru.
Să cântărim
întotdeauna ce efecte va avea comportamentul nostru.
12.
Să ne
străduim ca să trăim în armonie cu trupul, sufletul si spiritul. Să nu grăbim nimic,
dar nici lenesi să nu fim.
Să ne hrănim trupul,
sufletul si spiritul, astfel încât viata nostră să fie sănătoasă si armonioasă.
13.
Omul
trebuie să-si observe capacitătile si împrejurările, si să se comporte în
cunostintă de sine în functie de acestea. Să nu încerce să facă ceva ce-i depăseste
puterile, dar nici să nu păsuiască ceva ce ar putea face.
Să-si propună
întotdeauna scopuri despre care să creadă că le poate realiza si care servesc atât
interesul personal cât si cel al intregii omeniri. Să incerce întai să-si înteleagă
sarcinile si îndatoririle, si să se straduiasca sa se ridice deasupra vietii de zi cu
zi.
Să se străduiască
astfel ca indatoririle trupesti, sufletesti si spirituale zilnice, să si le
îndeplinească din ce în ce mai bine.
14.
Nimic nu
trebuie să treacă prin viata noastră fără urmă – nici măcar răul-; din orice
să (ex)tragem concluzii folositoare. Comportamentele incorecte si gresite îl
impulsionează pe om ca altă dată să le realizeze corect.
Să observăm si
comportamentele altora tot din aceleasi ratiuni si să încercăm să învătăm din ele.
Să nu actionăm si să nu facem nimic până când nu confruntăm trăirile avute cu
problema curentă pentru că acest lucru ne ajută să luăm o hotărâre bună.
15.
Din timp in
timp, omul îsi priveste pentru o clipă lumea interioară.
Se adânceste în sine, povesteste cu sine insusi, îsi crează principii de viată pe
care le analizează; îsi parcurge cunostintele în mod constiincios; îsi cântăreste
îndatoririle si se asigură de existenta unor continuturi si scopuri în viată.
16.
Iubirea
adevărului.
Gândurile,
sentimentele, vorbele, faptele care nu corespund adevărului sunt obstacole în calea
dezvoltării centrelor energetice. Iubirea adevărului, sinceritatea, corectitudinea,
cinstea sunt forte creatoare. Minciuna, prefăcătoria, ocolirea adevarului sunt forte
distructive în ceea ce priveste centri energetici.
Dacă spun sau gândesc
ceva ce nu corespunde cu adevărul îmi distrug ceva din analizatorul spiritului si
sufletului, din organele de simt ale spiritului si al sufletului, chiar daca am fost
"mânat"si condus de cele mai bune intentii.
Exact asa cum, copilul
care-si pune mâna în foc, si-o va arde chiar dacă nestiinta sau necunoasterea a fost
motorul actiunii sale.
17.
Gândirea
logică.
Omul trebuie să acorde
o foarte mare importantă gândirii clare, limpezi. Este important, ca si în vorbire, să
se străduiască spre o cât mai mare claritate.
18.
Omul tebuie
ca să-si ordoneze fluxul de gânduri.
Atentia lui să fie
îndreptată câtre ordonarea gândurilor, a demersului ideativ. Acesta reprezintă
controlul gândirii.
Gândurile
întâmplătoare, ilogice, fără sens, influentează negativ forma centrilor energetici.
Cu cât găndurile
noastre vor urma, -rezulta-, unul din celălalt, într-o înlăntuire logică, si cu cât
vom ocoli gândurile ilogice, cu atât îsi va recăpăta organul de simt specific forma
sa corespunzătoare.
Să nu ne excludem
dintr-un mediu înconjurător ilogic doar pentru a evolua spiritual, dar să nici nu ne
cultivăm tendinta de a corecta orice este ilogic în mediul nostru.
Gândurile venite din
exterior trebuie să le orientăm către logică si trăire în linistea lumii noastre
interioare.
19.
Este nevoie
ca si comportamentul omului să fie la fel de ordonat ca si gândurile, ca si gândirea
lui. Instabilitatea comportamentală actionează negativ asupra centrilor energetici.
Comportamentele să urmeze logic unul din celălalt.
20.
Este
foarte importantă obtinerea capacitătii de a fi consecvent si statornic în tot ceea ce
faci.
Să nu lăsam ca
diferite influente să ne îndepârteze de la telul propus atâta timp cât noi îl vedem
pe acesta a fi corect.
Obstacolele trebuie să
fie doar semnale de alarmă pentru ceva ce trebuie învins.
21.
Sa manifestam incredere si respect fata
de orice fiinta si situatie.
Daca ni se comunica
ceva sa nu spunem niciodata: "nu cred aceasta pentru ca nu corespunde parerii
mele", ci mai degraba sa fim pregatiti pentru a confrunta parerile noastre cu cele
ale altora; a le compara, analiza si in functie de aceasta a actiona.
Sa fim deschisi la tot
ceea ce apare, dar sa avem incredere in eficacitatea lucrului inceput.
Indoiala trebuie
indepartata din suflet. Daca doresc sa obtin ceva atunci trebuie sa si cred in puterea
(forta) dorintei mele; atat de tare sa cred incat nici un esec rasunator sa nu ma faca
sa-mi pierd credinta, pentru ca aceasta este credinta care poate "muta muntii".
22.
E foarte importanta obtinerea
echilibrului sufletesc.
Omul trebuie sa
sestraduiasca sa-si pastreze acest echilibru sufletesc atat in bucurie cat si in tristete.
Trebuie sa se dezvete de pendularea intre bucuria sonora si tristetea de moarte. Atat
supararile cat si bucuriile, norocul, succesul, il vor afla pe om inarmat cu echilibrul
sufletesc.
23.
Importanta meditatiei.
Meditatia asupra
actiunilor sau comportamentelor noastre ne conduce la recunoasterea usoara a propriilor
capacitati, cat si a fortelor naturii si a potentialitatilor ei ascunse. Va fi vizibila
pentru noi aura – in culori a celor din jur si tot ceea ce ne inconjoara, dandu-ne
astfel informatii despre caracteristicile lor spirituale si sufletesti.
24.
Sa ne straduim sa diferentiem realitatea
de ireal. Omul trebuie sa obtina capacitatea de a diferentia in gandurile sale realitatea
de aparenta, adevarul de minciuna, esentialul de neesential.
25.
Dorinta de libertate; dorul de libertate.
Sa scapam de obiceiul
de a observa totul doar din punctul nostru separat de vedere.
Granitele inguste ale
eu-lui nostru personal, al existentei fizice, ne obliga sa facem acest lucru.
Dar trebuie sa scapam
de aceasta. Daca realizam acest lucru, atunci ne vom elibera de tot ce tine de
capacitatile care-si au radacinile exclusiv in fiintarea fizica.
26.
Importanta armoniei fata de dizarmonie.
Este important sa nu
existe dizarmonie intre experientele (trairile) mai inalte si procesele si efectele vietii
de zi cu zi. Sarcinile omului l-au adus aici pe pamant, iar cel care nu doreste sa-si
indeplineasca sarcinile, aici pe pamant, ci doreste sa evadeze intr-o alta lume, acela
nu-si va realiza scopul real – evolutia , deoarece calea care duce spre lumile mai
inalte si cunoasterea acestei cai, strabate pamantul.
27.
Sa avem rabdare cu alte fiinte si
situatii.
Sa ne straduim sa-i
intelegem pe toti si toate, pentru ca orice cale, orice straduinta duce la Dumnezeu.
Pentru a ajunge la rabdare trebuie sa scapam de dogme, ipocrizie, de prejudecati si
orgoliu (de credinta ca noi suntem cei mai buni, ca nimeni nu e ca noi si nici nu va fi).
Sa incercam sa privim punctul de vedere al altuia nu doar din unghiul nostru de vedere ci
sa ne punem noi in situatia celuilalt, sa empatizam putin cate putin.
28.
Sa ne straduim sa conlucram cu mediul
nostru inconjurator.
Sa fim in cautarea
acelor lucruri care corespund fortelor si posibilitatilor noastre si ne permit sa
convietuim armonios cu mediul nostru inconjurator. Sa ocolim orice ar dezechilibra aceasta
armonie si ar crea neliniste sau nesiguranta.
29.
Sa ne straduim sa obtinem liniste, pace
interioara.
Sa fie nelipsita
capacitatea de a observa, in pace, orice situatie a vietii.
vom continua...
- ! -
~ * ~
Daca doriti, ne puteti trimite chiar acum un
E-M A I L
pentru a ne contacta.
Va multumim.
