ENERGIA- si
FORTA VITALA
Franz Anton Mesmer
si "mesmerismul", adica
hipnotismul
Cu mai mult de 200 de ani în urma, Franz Anton Mesmer, un talentat fizician din
Stuttgart, Germania, a studiat si practicat medicina mai întâi în Viena, apoi s-a mutat
la Paris. 
A efectuat multiple cercetari si experimente cu Forta Vitala pe care a numit-o “fluid
magnetic", sau "magnetism animal”.
Numele lui este strâns legat si de hipnoza ("mesmerizare").
Mesmer a fost inventatorul acumulatorului de Energie Vitala.
De fapt, istoria moderna a hipnotismului a inceput in
secolul al XVIII-lea, o data cu activitatea medicului vienez Franz Anton Mesmer
(1738-1815).
El s-a nascut intr-o localitate situata pe malul lacului Constance, a studiat
medicina la Viena si si-a luat doctoratul cu lucrarea "De planetarum influxu"
(Cu privire la influenta planetelor), prin care aducea in discutie problema influentelor
exercitate de corpurile ceresti asupra corpului uman prin intermediul unui fluid denumit
de el "magnetism animal".
Dupa parerea sa, pacientul inregistra magnetismul numai in zonele in care armonia
era deranjata.
Mesmer a fost puternic influentat in activitatea sa de teoriile si practicile
magiei, ale magnetismului si ale fluidismului.
Fiind acuzat de "practici sarlatanesti", a fost expulzat din facultatea
de medicina din Viena, stabilindu-se, in cele din urma, la Paris. In 1770, el declara in
capitala Frantei ca in organismul uman exista un "fluid magnetic" care poate
influenta alti indivizi.
Mesmer a inceput sa-si trateze pacientii cu ajutorul "paselor"
energetice, instalindu-i intr-un bazin plin cu apa si cu pilitura de fier, unde ii pune sa
se tina de mana. Faimosul "fluid" care lua nastere prin acest procedeu provoca,
se pare, anumite crize convulsive, care aveau rolul de a vindea diferite boli de care
sufereau pacienti.
Franz Anton Mesmer sustine ca magnetismul este o forta
vie universala si trateaza pacienti cu o larga varietate de boli cu magneti – o
terapie inca folosita si astazi.
El a crezut ca o forta (vitala) numita “magnetism animal” exista in
corpul uman si poate fi directionata catre alte organisme, corpuri umane. Desigur,
pacientii au reactionat violent cand Mesmer si-a directionat energia sa catre ei prin
degetul sau aratator pana cand curgerea de “curent nervos” s-a asociat cu
hipnoza si s-a deconectat de la magnetismul animal sau alte notiuni ale fortei vietii, dar
ideile lui Mesmer au supravietuit in teoriile moderne holistice care contrazic stiinta.Conceptul-cheie de „magnetism animal“ al lui Mesmer este
„foarte asemanator cu ideile lui Byrne despre «atractie»“, afirma Fuller.
Franz Anton Mesmer a fost întâiul om de pe
pamânt care a demonstrat ca, prin contact personal, prin atingerea cu degetele, prin
masaje, prin privire, prin simpla prezenta, prin vorba, prin muzica executata de el, era
în stare sa vindece orice stare nevrotica.
Franz Anton MESMER s-a nascut la Iznang
in anul 1734 (a decedat in anul 1815 la Meersburg), fiind medic german, avand o cariera
destul de zbuciumata, plina cu glorii dar si cu multe greutati.
În 1779 a aparut o carte monumentala, "Memoriu despre descoperirea
magnetismului animal".
Autorul -Mesmer- ei afirma în 27 de propozitii, care au devenit în curând Biblia
magnetizorilor, ca a descoperit existenta unui nou element fizic, magnetismul animal,
apropiat si -totusi- distinct de electricitate si de magnetism. 
Pe ce cale a ajuns Mesmer la o asemenea afirmatie care va soca academiile si
întregul corp medical?
Dupa o copilarie petrecuta la tara, el pleaca, la vârsta de 18
ani, la colegiul iezuit din Dollingen, unde studiaza teologia, apoi trece cu arme si
bagaje la filozofie, luându-si doctoratul în 1759, la Ingolstadt. Urmarind o formatie
solida, face apoi studii de drept, consacrându-se în acelasi timp unor discipline în
parte interzise (alchimia, astrologia si alte stiinte oculte).
Urmeaza, în fine, cursuri la Scoala de medicina din Viena. La 27 mai 1766, obtine
diploma de doctor în medicina cu teza "De planetarum influxu" („Despre
influenta planetelor”), care îi aduce un elogiu magulitor din partea maestrului sau
Van Swieten.
În ciuda cheltuielilor nebunesti ale sotiei sale, de care se va desparti în
curând, Mesmer nu duce lipsa de bani. Tot la Viena, el se instaleaza într-o casa mare si
frumoasa, cu un teatru în aer liber.
Mesmer si Mozart (prietenul sau, compozitor celebru si renumit) fac parte din
aceeasi loja masonica - da mai multe concerte aici. Franz Anton Mesmer observa efectele
euforizante ale muzicii asupra asistentei. Îsi va aminti de acest lucru în curând.
În 1772, Mesmer începe sa foloseasca magnetismul în
tratamentele pe care le aplica bolnavilor sai. La aceasta data insa, Mesmer nu pare sa
aiba o teorie unitara. A retinut lectia lui Newton (atractia universala), ipotezele lui
Paracelsus privind microcosmosul si macrocosmosul, tot ceea ce se refera, mai mult sau mai
putin, la notiunea de fluid sau de spirit universal în opera lui Fludd, Van Helmont si
Maxwell si, în fine, urmându-l pe astronomul Hell, el practica punerea de magneti.
Descopera, totusi, ca magnetismul poate sa se transfere la alte corpuri, la tije de
fier sau la apa, de exemplu. În orice caz, se apara cu multa energie împotriva
acuzatiilor ca ar vindeca prin mijloace supranaturale. Trateaza o femeie de 29 de ani,
Oesterline. Dar facultatea, în persoana lui Anton Storck, medic al împaratului, refuza
sa recunoasca vindecarea. Este începutul neîntelegerii între stiinta clasica si
magnetismul animal, care îl va urmari pe Mesmer toata viata.
Când ajunge la Paris, în 1778, Mesmer are 44 de ani. El impune
prin prestanta sa. În curând, lumea buna din Paris se îmbulzeste în piata Vendome, în
jurul ciubarului sau. Mesmer ajunge la concluzia ca magnetismul animal nu este altceva
decât un al „saselea simt”, artificial, „care nu mai poate fi definit ca
si cele cinci simturi obisnuite. El trebuie sa fie simtit pentru a fi înteles” (Jean
Vinchon). Afectiunile vaporoase, cu care F.A. Mesmer se confrunta, sunt deosebit de
frecvente catre sfârsitul secolului al XVIII-lea: obturatii, spasme, convulsii. Si în
aceste cazuri medicul vienez obtine cele mai bune rezultate. Criticat de catre medicii
care oscileaza înca între teoriile fizice si cele umorale, Mesmer trece în ochii
maselor drept un taumaturg. Explicatia sa este, totusi, mai modesta. Se pune problema de a
restabili, prin pase sau prin alt mijloc, armonia distrusa.
„Armonia perfecta a tuturor organelor noastre si a functiilor lor constituie
sanatatea, afirma Mesmer. Boala nu este decât alterarea acestei armonii.”
Nu trebuie sa facem oare din Mesmer unul dintre stramosii psihoterapeutilor -ne
intrebam-?
Iata cum relateza J. Tondriau la acea data despre metoda de vindecare al lui
Mesmer:
„Melodiile acompaniate de clavecin ofera întregii ceremonii fondul sonor
propice magnetismului. Îmbracat într-o somptuoasa roba de matase liliachie, Mesmer
înainteaza maiestuos. Plasându-se în mijlocul bolnavilor, el îi priveste încet,
autoritar, miscând o bagheta de fier. Majoritatea pacientilor sai intra în transa, în
timp ce Maestrul se retrage” ().
In 1815, decedeaza inovatorul terapiei prin
hipnoza Franz Anton Mesmer, care a deschis calea domeniului medical al terapiei prin
hipnoza, moare in obscuritate la Meersburg, Swabia (in prezent Germania).
Nascut in 1734, Mesmer a studiat teologia, filosofia, dreptul si medicina la Viena,
Austria, dar initial nu a excelat in nici unul din aceste domenii. In deceniul 8 al sec.
al XVIII-lea, a devenit fascinat de Parintele Glassner, un preot romano-catolic elvetian,
cunoscut ca tamaduitor prin credinta. Dupa ce a studiat vindecarile aparent miraculoase
reusite de Glassner, Mesmer a concluzionat ca vindecarea se facea prin ceea ce el a
denumit "magnetism animalic". Mesmer considera ca in fiintele vii existau fluide
magnetice invizibile, iar daca acest flux magnetic invizibil este deranjat, ar putea
aparea bolile. 
El a stabilit ca Glassner corecta fluxurile magnetice blocate, prin obtinerea unui
"rapport" (cuvant francez traductibil prin "armonie", "cod"
sau "conexiune") cu pacientii sai.
In 1772, Mesmer a inceput sa dezvolte mai multe metode terapeutice pentru tratarea
"blocajelor de magnetism animalic", dintre care pot fi amintite utilizarea
muzicii eterice pentru hipnotizarea pacientilor si sedintele intime de terapie de grup.
In ciuda erorilor evidente in teoriile stiintifice ale lui Mesmer, procesul sau de
mesmerism (denumirea sub care a devenit cunoscuta metoda sa), a produs pacientilor sai
stari hipnotice, care au avut o influenta extraordinara asupra bolilor lor de natura
fizica. Popularitatea sa a crescut, insa Consiliul Medical din Viena l-a declarat a fi un
sarlatan, iar in 1778 Memer a parasit Viena pentru mediul mult mai liberal al Parisului.
In Paris, Mesmer a tratat taranii alaturi de aristocratii bogati si a castigat numerosi
discipoli in comunitatea stiintifica. In 1784, Regele Ludovic al XVI-lea a desemnat un
comitet de medici si oameni de stiinta pentru a investiga munca sa; din comisie faceau
parte omul de stat si inventatorul american Benjamin Franklin si chimistul francez
Antoine-Laurent Lavoisier. Comisia a raportat ca Mesmer nu putea sa-si sustina afirmatiile
stiintifice, iar cabinetul sau medical a inceput sa aiba din ce in ce mai putini pacienti.
In 1778, a parasit Parisul si s-a retras in obscuritate in Swabia sa natala.
In ciuda excentrcitatii tehnicilor sale, Mesmer este considerat un inovator major al
terapiei prin hipnoza si de asemenea unul dintre primii medici vestici care a tratat fara
repercusiuni, maladiile psihosomatice si dezechilibrele nervoase.
